Filmul „Blonde” a împărțit publicul pentru că nu este o biografie a lui Marilyn Monroe

Filmul „Blonde”, lansat în 2022, a readus în prim-plan povestea lui Marilyn Monroe, dar a generat rapid o dezbatere intensă. Pe de o parte, a fost lăudat ca o capodoperă artistică, iar pe de altă parte, a fost criticat vehement pentru că ar denatura imaginea celebrei actrițe și ar transforma tragediile din viața ei într-un spectacol. Această polarizare a publicului a pornit, în mare parte, de la o confuzie: mulți spectatori au crezut că urmăresc o biografie fidelă, deși autorii filmului au declarat explicit că nu acesta a fost scopul lor.

„Blonde” nu este o biografie, ci o ficțiune

La baza filmului „Blonde” nu se află o biografie documentată a lui Marilyn Monroe, ci romanul omonim publicat de Joyce Carol Oates în anul 2000. Scriitoarea s-a inspirat din viața actriței, dar a construit o operă de ficțiune, în care faptele documentate se împletesc cu episoade imaginate. Această distincție esențială dintre realitate și ficțiune este crucială pentru înțelegerea intenției din spatele filmului.

Joyce Carol Oates a subliniat diferența dintre femeia reală și imaginea ei publică printr-o formulare simplă: „Norma Jeane este persoana, Marilyn Monroe este interpretarea”, într-un interviu acordat Netflix Tudum. Această idee a fost preluată și de Andrew Dominik, regizorul și scenaristul filmului „Blonde”. Viziunea sa nu a fost de a reconstrui viața actriței în ordine cronologică, ci de a explora distanța dintre femeia reală, Norma Jeane Mortenson, și imaginea publică a lui Marilyn Monroe. Dominik a explicat că a dorit să spună povestea din perspectiva personajului, permițând spectatorului să trăiască evenimentele odată cu ea, nu să urmărească o reconstituire biografică.

Scenele care au stârnit cele mai multe critici

După premieră, biografi și istorici ai cinematografiei au atras atenția asupra amestecului de fapte reale, zvonuri și episoade imaginare prezentate în film. Această combinație a complicat discuțiile despre Marilyn Monroe, deoarece filmul poate lăsa impresia că toate scenele prezentate au un corespondent în realitate. În timp ce unele scene pornesc de la întâmplări documentate din viața actriței, altele provin direct din romanul lui Joyce Carol Oates sau au fost create special pentru film, fără a avea o bază factuală.

Printre scenele cel mai des contestate se numără presupusul viol comis de un important șef de studio, o relație în trei cu fiii lui Charlie Chaplin și Edward G. Robinson, precum și alte momente dramatice pentru care nu există dovezi concrete. Cu toate acestea, filmul prezintă aceste episoade într-o manieră care poate induce în eroare spectatorii, făcându-i să creadă că s-au petrecut exact așa cum sunt înfățișate pe ecran. Această abordare a generat frustrare în rândul celor care consideră că filmul ar fi trebuit să fie mai transparent în privința elementelor de ficțiune.

De ce filmul „Blonde” a împărțit publicul

Principalul motiv pentru care „Blonde” a divizat publicul este discrepanța dintre așteptările spectatorilor și intenția artistică a realizatorilor. Mulți au abordat filmul cu ideea că vor viziona o biografie fidelă, o cronică exactă a vieții lui Marilyn Monroe. Când au descoperit că filmul conține numeroase elemente ficționale și interpretări artistice, au simțit că imaginea actriței este distorsionată sau chiar exploatată.

Pe de altă parte, susținătorii filmului au apreciat abordarea artistică, considerând că este o explorare profundă a psihicului personajului și a presiunilor la care a fost supusă Marilyn Monroe. Ei au văzut în film o meditație asupra celebrității, a identității și a modului în care imaginea publică poate devora persoana reală. Această perspectivă subliniază că arta nu trebuie să fie întotdeauna o oglindă fidelă a realității, ci poate fi și un mijloc de interpretare și de explorare a unor teme universale, folosind o figură iconică drept punct de plecare.

În cele din urmă, „Blonde” rămâne un exemplu elocvent al modului în care o operă de artă inspirată dintr-o figură publică poate genera dezbateri intense, mai ales atunci când granița dintre realitate și ficțiune devine neclară pentru public. Este o reamintire că, în artă, interpretarea și perspectiva pot fi la fel de importante ca și faptele brute.